Singurul loc în care nu există umbra este în întuneric.
Se scrie, se vorbește despre Umbra. Dar ce este Umbra?
Umbra este cumulul a tot ceea ce există în tine și vrei să ții ascuns pentru că social nu este acceptabil. Este tot ceea ce vezi în alții și nu accepți, tot ce se află în trecutul sau prezentul tău, tot ce se află dincolo de scutul pe care ți l-ai pus, tot ce nu ierți în tine, la tine, în experiența ta. Este tot ceea ce crezi că ai făcut greșit și pentru care nu te-ai iertat.
Umbra este ceea ce face să nu îți recunoști strălucirea, tot ceea ce nu te lasă să te arăți, să te manifești, așa cum ești tu. Umbra este constituită din toate acele emoții ascunse care te țin în suferință și pe care nu le arăți, pentru că social este inacceptabil. Pe social media, toți par fericiți, iar ego-ul tău poate să nu îți recunoască durerea. Umbra este acolo când somatizezi diverse stări și corpul tău suferă, se îmbolnăvește.
Cu toții suntem creați din Lumină și Umbră. Suntem în dualitate. Totul în lumea manifestării are caracter dual. Există alb și negru, cald și rece, frumos și urât, înalt și scund, acceptat și neacceptat.
Recent, priveam un documentar despre Umbră în care se făcea comparația cu o minge gonflabilă pe care vrem să o ascundem sub apă. Când suntem tineri, facem eforturi să o ținem ascunsă. De multe ori, chiar când credem că e bine ascunsă sută la sută sub apă, mingea renaște sub forma unui conflict, a unui rezultat nedorit ori în alte forme.
Cu timpul, noi obosim, iar Umbra din noi devine din ce în ce mai mare și este din ce în ce mai dificil să trăim cu ea.
Și atunci? Ce e de făcut? E nevoie să facem ordine. Să privim în interior, să recunoaștem tot ce nu ne-am recunoscut nouă înșine, să acceptăm, să iertăm, să mulțumim.
Pare simplu, nu? În fapt, chiar poți să te clarifici, cu condiția să te pui în starea potrivită pentru asta.
Umbra este parte din subconștientul tău. Este nevoie să înveți să te observi, să te analizezi, să faci un pas înapoi, să încetezi să te minți, să fii sincer cu tine. Există multe tehnici care te pot ajuta să faci asta.
Tehnica autoobservării presupune să te pui într-o stare neutră, în nonjudecată, să ieși cumva din dualitate și să deprinzi capacitatea de a fi propriul observator în timp ce tot tu ești și obiectul observării.
Poți începe să respiri conștient, însoțindu-ți respirația cu atenția ta. Așa te liniștești, pui mintea pe repaus. Apoi începi să explorezi interiorul tău și poți observa senzații fizice sau experimenta emoții. Acelea sunt în tine, ale tale. Le recunoști și le dai voie să fie. Apoi, poți începe să porți dialoguri cu ele, să le mulțumești, să le ceri iertare pentru că, deși au făcut atâtea eforturi pentru a fi observate, le-ai înghesuit, le-ai ținut ascunse până te-au durut.
Amintește-ți că Umbra există doar în prezența Luminii. Dă-i voie să fie, elibereaz-o, accept-o și vei fi încântat când, înlăturând scutul, îți vei vedea strălucirea.
