Există situații care mă lasă fără cuvinte. Unele sunt momente în care simt pe deplin recunoștința, altele sunt pline de liniște și împlinire, când simt că un cuvânt rostit ar strica perfecțiunea momentului, iar altele sunt situații de profund respect față de forța cuiva, față de puterea manifestată în situații dificile de viață.
Mai sunt și situații firești de viață când un cuvânt ori o expresie rostită de cineva îmi golește parcă mintea. Expresia „așa sunt eu” are această putere pentru mine.
Rămân fără cuvinte de fiecare dată. Este ca și cum un zid a fost ridicat și că nu aș putea găsi cuvinte suficient de puternice care să-l dărâme sau să-l escaladeze măcar.
Când spui “așa sunt eu” și ești convins că este unica ta variantă, practic cedezi toate oportunitățile de a face să îți fie mai bine. Renunțând să te up-gradezi este ca și cum te consideri tu, pe tine, lipsit de viață. Ori Omul este viu. Tu ești viu. Probabil în mintea mea nu pot asocia ceva atât de viu și modelabil precum este omul cu ideea de a fi înțepenit, în certitudine și hotărâre, în tipare de gândire, credințe și obiceiuri care fac să pară că omul este produsul întâmplării, al norocului și că dincolo de “așa sunt eu” nu mai există nimic, nu există nici măcar fantezia că s-ar putea schimba ceva.
Neuroplasticitatea creierului este astăzi dovedită. Avem capacitatea să învățăm toată viața. Așadar putem învăța noi comportamente, putem găsi soluții prin care să transformăm trăiri nedorite, atitudini și comportamente distructive în unele dezirabile.
E greu? Da, este greu și este posibil. Și acest tip de greu este atât de frumos, căci întotdeauna la capătul drumului te așteaptă premiul mult râvnit. Bașca că nu vine singur, ci cu putere personală, încredere și cu niscaiva neuroni în plus sau chiar lanțuri neuronale întregi care îți asigură menținerea neuroplasticității creierului – adică beneficii pe toate părțile și pe termen lung.
Ceea ce este drept “așa sunt eu”, sunt programe mentale “instalate” fără acordul tău. Le-ai primit cadou în primii ani de viață, de la părinți, frați, mediu, apoi de la școală și de la oamenii apropiați, care au contribuit la creșterea, îngrijirea și educația ta.
Acum poți decide să îți populezi creierul și mintea cu programe alese conștient de tine. Poți începe cu obiceiuri mici pe care să le introduci în rutina ta zilnică și vei vedea că după o vreme devin naturale. Când asta deja se întâmplă, vei ști că o nouă rețea neuronală s-a creat și un vechi obicei – o veche rețea neuronală stă să se prăbușească precum un drum abandonat.
Este posibil ca uneori să fie dificil tare, mai ales când te confrunți cu părți și dureri bătătorite în creierul și mintea ta. Și chiar și atunci, cu perseverență, cu intenție clar definită, vei primi soluția ca să ieși din cercul vicios al karmei tale.
Când spui așa sunt eu, pare că ai închis deja toate ușile, că nimic nu mai poate fi altfel, pare că totul este fără speranță. Totul devine trist și dureros. Imposibil. Și cred că asta mă sperie cel mai mult când cineva spune simplu, “așa sunt eu”.
